ÎNVAȚĂ ȘI DĂ MAI DEPARTE !


Revenim cu fotografii de la eveniment, cu o informare din partea doamnei profesoare Elena Irimescu, cu impresiile Mălinei și cu povestea care i-a adus premiul al III-lea pe țară.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAData: 5.12.2013

Eveniment: ÎNVAŢĂ ŞI DĂ MAI DEPARTE, Gala Mobilităţii, decernarea premiilor concursului ”Poveşti în mobilitate”

Organizator: ANPCDEFP

Participanţi:

– Profesori şi elevi implicaţi în 24 proiecte din programele Învăţare pe tot parcursul vieţii şi Tineret în acţiune

– 24 elevi şi profesori premiaţi, pe 8 categorii: asistenți Comenius, formare profesională continuă adulți, formare profesională inițială elevi, mobilități ale lucrătorilor de tineret, schimburi de tineri, studenți Erasmus Voluntari.

 

Participanţi de la Şcoala Gimnazială “Grigore Antipa” Botoşani: Mihalescu Maria Mădălina, elevă în clasa a VIII-a A, participantă la reuniune de proiect Comenius “A Rainbow over Europe” în Estonia, în noiembrie 2012 şi prof. Irimescu Elena, responsabil de proiect în anul şcolar 2012-2013.

Titlul lucrării participante în concurs: ”Frânturi de poveste”

Desfăşurare: 

Când am sosit la Biblioteca Universitară a României, locaţia evenimentului “Învaţă şi dă mai departe”, am fost primite cu prietenie şi amabilitate de către organizatorii de la Agenţia Naţională  şi ne-am  înregistrat ca participante la Gala Mobilităţii.

Am participat la sesiunea plenară despre proiectele de cooperare finanţate de Uniunea Europeană, instrumente de sprijin al politicilor naţionale de educaţie, formare profesională și tineret.

Domnul Remus Pricopie, Ministrul Educaţiei Naţionale a vorbit despre limbajul comun al Europei: Erasmus şi importanţa implicării unităţilor de învăţământ în aceste proiecte.

Doamna Monica Calotă, director al Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei și Formării Profesionale a răspuns la întrebările participanţilor referitoare la proiectele Erasmus+. A evidenţiat elementele de noutate: simplificarea procedurilor  dar şi justificarea impactului cuantificabil al proiectelor.

S-au adresat celor prezenţi doamna Iulia Deutschșef al Reprezentanţei Comisei Europene în România precum şi doamna Duminică V., secretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale pe probleme de învăţământ pe universitar şi un reprezentant al Ministerului Tineretului si Sportului.

Gala Mobilităţii  2013 a continuat cu momentul mult aşteptat, decernarea premiilor la concursul Povești în mișcare.

Doamna  Monica Calotă, asistată de Domnul Remus Pricopie, Iulia Deutsch au acordat diplome şi premii pentru câştigătorii concursului „Povești în mișcare – cea mai frumoasă experienţă de mobilitate!”

A venit şi rândul categoriei elevilor în mobilități individuale și/sau în cadrul parteneriatelor Comenius sau Leonardo da Vinci: Mihalescu Maria –Malina a recunoscut mai întâi un fragment din lucrarea sa, “Frânturi de poveste” citit expresiv de către doamna Monica Calotă:

O poveste de epocă….Şi ce-ar fi povestea fără aventură? Am avut parte şi de acest lucru…Ne-am răspândit prin centrul vechi al oraşului, ca într-un magic labirint, şi cu hărţi misterioase în mână am încercat să găsim traseele stabilite cu grijă de elevii şcolii gazdă care s-au dovedit a fi adevăraţi maeştri ai suspansului…Au organizat pentru noi, cu pricepere şi responsabilitate, asemenea unor iscusiţi căutători de comori, jocuri interactive de orientare. 

Cum am fi putut noi, niște copii de 13, 14 ani, să fim atât de atrași de aceasta lume de basm, dacă nu printr-un  proiect european?”

….după care şi-a văzut numele scris cu litere mari pe ecranul “Învaţă şi dă mai departe”: locul 3, Mihalescu Maria Mădălina. A fost felicitată de doamna Iulia Deutsch care i-a înmânat diploma şi premiul, în aplauzele celor prezenţi. I-am împărtăşit emoţiile şi bucuria succesului!

Evenimentul a fost presărat cu momente muzicale de excepţie în interpretarea grupului vocal Jazzapella.

MinistrulOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAMalina      ”În momentul în care am început să depăn amintirile din Estonia nu m-am gândit decât la faptul că am ce să scriu și că experiența frumoasă trăită acolo mă va ajuta.   

        Concurența cu ceilalți 178 de participanți a fost pentru mine o adevărată provocare. Faptul că am obținut locul al treilea mi-a oferit o mare satisfacție, m-a dus cu gândul la recunoștința pe care le-o datorez dascălilor mei, m-a determinat să privesc cu încredere către viitor. Competiția e cel mai sigur mod de a deveni mai buni, mai performanți!                          

        Fiori de emoție, trăiri intense m-au cuprins atunci când am pătruns pentru prima oară în Biblioteca Națională a României. Urma sa particip la festivitatea de decernare a premiilor în cadrul concursului „Povești în mișcare – cea mai frumoasă experiență de mobilitate”, organizat de Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP).

        Consider că participarea la această activitate a fost cea mai frumoasă experiență pe care am avut-o. Întâlnirea cu oameni deosebiți din rândul organizatorilor, cu Ministrul Educației Naționale, domnul Remus Pricopie, m-a făcut să mă simt importantă. Ceea ce am trăit a fost unic!”

Frânturi de poveste

 

      De visat, visez mereu, asemenea celor mai mulți dintre noi, dar visul acesta a  întrecut orice așteptare… În anul de grație 2012, într-un noiembrie rece, de toamnă târzie, mi-a fost dat să fiu protagonista unei călătorii în timp. O echipa din Botoșani, formată din doi profesori si două eleve, au pășit pe meleagurile îndepărtate ale Estoniei, în cadrul proiectului Comenius, “A Rainbow over Europe”. O ocazie unică, deoarece nu mulți ajung în Tallinn, capitala acestei țări exotice pentru noi, românii, obișnuiți să ne completăm cartea de visuri cu destinații precum Roma, Paris, Madrid…

         Parcă am fi pătruns într-o altă lume printr-o oglindă magică ce ascunde o poveste de epocă. Totul era cat se poate de diferit de realitatea din care plecasem. în primele zile am descoperit Orașul Nou, extrem de curat si de primitor, dar frumusețea acestui schimb de experiență a constat în vizitarea Orașului Vechi, inima Tallinnului. Cele două părți diferite, dar care formau totuși un întreg, erau despărțite de două turnuri medievale. Aveau rolul de a te introduce într-o lume de poveste. Străduțele pietruite, bisericile impunătoare și casele colorate alcătuiesc acest Oraș Vechi unic.

       Nimeni nu te oprește să îți lași imaginația să te domine. Atunci când străbați străzile înguste și ești înconjurată de minunățiile de clădiri vechi, primul lucru care iți trece prin minte este acela că tu ești o prințesă, aparținând Evului Mediu. Aerul medieval te transpune atât de mult în acea epocă, încât cu greu faci diferența între real si imaginar. Nu știu unde în alt loc din lume aș fi avut ocazia să mă transform din adolescenta mileniului al treilea într-o prințesa. Eram, așadar, prințese ale lumii medievale și sorbeam cu nesaț din lumea nouă ce ne înconjura, însoțite de cavaleri si de domnițe de pe alte meleaguri : Spania, Italia, Polonia, Germania, Lituania și, bineînțeles, Estonia.

          Cum am fi putut noi, niște copii de 13, 14 ani, să fim atât de atrași de aceasta lume de basm, dacă nu printr-un astfel de proiect? Așadar ne-am lăsat cuceriți de popularele obiectele realizate de meșteșugari, toate realizate exact ca în urmă cu secole, vase de lut, obiecte din sticlă, coșuri împletite, țesături, toate realizate manual.

           Ce ar fi o călătorie în Estonia fără o „incursiune” în lumea dulciurilor, și, mai ales, fară a cumpăra celebrul marțipan, decorat manual, o tradiție veche de mai bine de 500 de ani. Tot in Tallinn veți găsi compania Kalev, fondată în 1806, cu o bogată ofertă de dulciuri : bomboane, marțipan, ciocolată, foarte populare pentru că respectă rețetele tradiționale.

            Într-una din zile am vizitat Muzeul Estonian de Artă KUMU, o clădire construită în pantă, situată în parcul Kadriorg, din Tallinn și Muzeul Mării, un loc imens în care am văzut pentru prima oară un submarin.

          Sigur că a fost impresionant tot ceea ce am văzut pe aceste meleaguri necunoscute nouă…

            Emoțiile erau din ce în ce mai mari. Îmi dădeam seama că va trebui  să discut într-un fel cu cei de acolo. Să interacționez, să socializez. Profesorii ne-au spus că toate discuțiile vor decurge în limba engleză, iar la început chiar nu mi-am făcut probleme. De ce să îmi fac? Știu engleză, mă descurc, ce poate fi atât de greu? Cu trecerea timpului însă, îmi puneam tot felul de întrebări. Dacă nu am să înțeleg cuvinte? Dacă am să greșesc și nu mă vor înțelege ei? Cât de timidă voi fi? Și dacă mă vor judeca pentru orice silabă stâlcită? Am primit încurajări, am avut câteva momente de siguranță totală, dar necunoscutul parcă nu mă lăsa să mă  liniștesc de tot. Am ajuns acolo, și timiditatea își spunea cuvântul. Mi-a fost greu să vorbesc lejer la început. Era normal, lume nouă, lucruri noi, momente de fascinație care nu mă lăsau câteodată să îmi aduc aminte nici limba română. Nu puteam descrie în cuvinte amalgamul de sentimente care își făceau loc în inima mea. Gândurile amestecate au început să se organizeze în momentul în care am văzut că nu e chiar atât de greu. Că oamenii sunt foarte veseli, foarte deschiși și că micile greșeli care până atunci mă preocupau, acum chiar nu mai contau. Eram copii, toți, fiecare cu timiditatea și neîncrederea lui.

         Ne-am cunoscut, ne-am respectat și astfel, ne-am relaxat. Nelămuririle pe care le aveam în utilizarea limbii engleze le puneam  la punct cu un dicționar, învățam unii de la alții și, până la urmă, ne dădeam seama că suntem vorbitori ai limbii engleze mai buni decât ne-am imaginat. Această experiență  a  avut un impact enorm asupra mea. Mi-a dat o încredere pe care nu cred că o puteam dobândi altfel. Eram mândră și mă simțeam puternică, doar pentru că mi-am demonstrat că pot purta conversații într-o limbă străină, pot cunoaște oameni de alte naționalități, iar faptul că nu le știu limba maternă nu mă poate împiedica. Sunt mândră și fericită că am putut face față unei provocări și mi-am demonstrat că pot!

          Ceea ce ne-a plăcut în mod deosebit a fost atmosfera de la școala gazdă și felul în care am fost primite în familiile estoniene. Partenerele noastre, Arina și Anita au devenit în scurt timp prietenele noastre. Familiile lor erau acum și familiile noastre. Am cântat, am patinat, am desenat împreună ca și când eram colege dintotdeauna. Ne-am împrietenit și cu partenerii noștri din celelalte țări, astfel încât, la despărțire nu mai mira pe nimeni că aveam ochii plini de lacrimi.

        Și ce-ar fi povestea fără aventură..? Și  am avut parte și de acest lucru… Ca într-un magic labirint, ne-am răspândit prin centrul vechi al orașului și, cu hărți misterioase în mână, am încercat să găsim traseele stabilite cu grijă de elevii școlii gazdă care s-au dovedit a fi adevărați maeștri ai suspansului… Au organizat pentru noi, cu pricepere și responsabilitate, asemenea unor iscusiți căutători de comori, jocuri interactive de orientare.

          O altă zi, o altă aventură…Tot elevii estonieni au organizat ateliere de lucru cu elevii şi profesorii oaspeţi pentru a sărbători Mardipaev, o sărbătoare de toamnă  specifică acestei ţări. Am înţeles atunci că ceea ce dă unitate unei echipe de proiect este contribuţia activă a tuturor membrilor acesteia.

           O filă emoționantă a poveștii noastre, de care sunt foarte mândră și pe care am răsfoit-o cu sufletul la gură alături de partenerii noștri, este istoria colegului şi prietenului nostru, Paul Mahundumula Nichifor.  Este povestea cu happy end a unui copil ale cărui talente şi dorinţe de afirmare au fost încurajate şi valorizate si pe care am prezentat-o în cadrul unui atelier de lucru – dezbatere despre rasism şi discriminare în şcoala din Tallinn. Prietenul nostru mulatru, Mahu, cum îl alintăm noi, devenea astfel personaj îndrăgit al basmului la care eram părtașă. Sfidând depărtarea, își făcea cunoscute, prin glasul meu, nenumăratele calități pe care și le dezvoltase între noi,colegii si profesorii săi, în ciuda loviturilor grele primite de la viață.

         Odată ce am devenit personajele principale în cea mai frumoasă poveste, e foarte greu să ne întoarcem la viețile noastre normale.

        Ne-am întors în timp și spațiu după o săptămână. Eram din nou la școala noastră, alături de colegi, printre bănci și calculatoare. Lumea de basm dispăruse. Revenirea la școala de unde am plecat, a semănat cu trezirea dintr-un vis frumos. Așa cum ai dorința să povestești ce ai visat, așa am împărtășit celor dragi scene, trăiri pe care cu greu le vom putea uita…

         Tallinn… Estonia… Acum câteva luni, dacă ne-ar fi întrebat cineva ce știm despre aceste locuri nu cred că am fi îngăimat mai mult de două, trei enunțuri. Poate că am fi știut că se află undeva în nordul Europei, aproape de Marea Baltică. Poate că ne-ar fi zburat gândul la o limbă greoaie, un amestec de rusă cu estoniană…și atât.

           Acum, însă, după o săptămână petrecută în Tallinn, capitala Estoniei, în cadrul proiectului ,,A Rainbow over Europe”, lucrurile stau cu totul altfel. Știm mult mai multe lucruri care vor rămâne mereu în sufletele și în mințile noastre, în caseta cu amintiri prețioase. Săptămâna petrecută acolo a fost, fără îndoială, cea mai frumoasă experiență pe care am trăit-o până acum.     

            Filele poveștii au fost răsfoite, una cate una, cu dragoste, cu pasiune, cu încredere, cu curiozitate. Important, este că, oricând voi simți nevoia unei incursiuni in timp, voi găsi pe raftul sufletului meu cartea prețioasă a unei călătorii de neuitat.                                   

                                                                                                        Maria-Mălina Mihalescu


Acest articol a fost publicat în Activități europene. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la ÎNVAȚĂ ȘI DĂ MAI DEPARTE !

  1. Dorica Ariciuc spune:

    Ce poveste frumoasa!!!!!!!!!!!!!

Comentariile sunt închise.